Fragmentum - Transfer
Lucrez ca dispecer la o firmă de curierat, nimic spectaculos, stau într-o cameră mică plină de monitoare și urmăresc niște puncte care se mișcă pe hartă, iar în nopțile mai liniștite mai vorbesc cu colegii pe un grup intern sau mai ascult radio, doar ca să nu simt că sunt singur cu toate ecranele astea.
În noaptea asta însă nu merge nimic cum trebuie, nu știu cum să explic altfel, dar la un moment dat toate mașinile de pe hartă au început să se miște în aceeași direcție, ceea ce nu ar fi fost neapărat ciudat dacă ar fi existat un eveniment sau o problemă, dar nu exista niciun incident, niciun apel de la șoferi, doar acele puncte albastre care au început să se adune spre marginea orașului ca și cum cineva le-ar fi chemat acolo fără să ne anunțe pe noi ceilalți.
La început am crezut că e un bug al sistemului, sincer, am mai văzut aplicația făcând figuri, mai ales noaptea când serverele se plictisesc sau ceva de genul ăsta, așa că am dat refresh, am închis și redeschis programul, am verificat conexiunea, chiar am repornit calculatorul, dar punctele erau tot acolo, acum erau mai aproape de aceeași zonă, un câmp deschis de la marginea orașului pe care nu cred că l-am văzut vreodată în viața reală, deși pe hartă părea foarte clar delimitat.
Am încercat să sun un coleg, dar fără succes, ceea ce iarăși nu era normal pentru că mereu exista măcar un operator de noapte care mai glumește sau se plânge de cafeaua proastă.
La un moment dat unul dintre șoferi a deschis canalul radio și am auzit doar respirația lui, grea și neregulată, iar apoi a spus ceva pe un ton foarte calm, „sunt toți aici”, dar nu a explicat cine sunt „toți” și nici nu a mai răspuns după aceea, iar punctul lui de pe hartă s-a oprit exact în mijlocul acelei zone de la marginea orașului.
Nu o să mint, atunci am început să mă ridic de pe scaun cu senzația aia că dacă te miști prea repede atragi atenția asupra ta, deși nu știam exact a cui atenție, și am mers spre fereastra camerei de dispecerat care dă spre curtea depozitului, unde în mod normal ar trebui să fie dubele parcate și câțiva angajați care fumează sau stau pe telefoane, dar afară era complet gol, iar lumina de la stâlpul din mijloc pâlpâia ca și cum ar fi încercat să se decidă dacă mai are rost să funcționeze sau nu.
În timp ce mă uitam, am observat că unul dintre punctele de pe hartă nu se mai mișca deloc, era exact în dreptul clădirii în care mă aflam, și pentru o secundă am crezut că e o eroare de localizare, dar apoi am auzit motorul unei dube oprind în fața intrării.
Am ieșit pe hol și ușa de la intrare era deja deschisă, ceea ce nu era normal pentru că trebuia să fie încuiată automat noaptea, iar în prag era un curier pe care nu-l recunoșteam.
M-am apropiat și l-am întrebat dacă e în regulă, dacă are vreo problemă cu traseul sau dacă a venit să lase ceva în depozit, dar el nu m-a privit direct, se uita undeva peste mine, ca și cum ar fi verificat ceva în spatele meu, iar apoi a spus foarte simplu că „nu mai sunt alte opriri după asta”, ceea ce nu avea sens pentru că aplicația încă arăta zeci de livrări active.
În momentul ăla telefonul meu a vibrat și când m-am uitat pe ecran am văzut că toate punctele de pe hartă, absolut toate, erau în aceeași locație… aici, și înainte să apuc să spun ceva, curierul a făcut un pas în spate și mi-a deschis ușa dubei, ca și cum ar fi fost ceva perfect normal, ca și cum asta era următoarea etapă dintr-un traseu pe care îl urmam deja fără să-mi dau seama de mult timp.
Nu știu de ce, dar am simțit că dacă rămân pe loc o să fie mai rău decât dacă intru, așa că am făcut un pas înainte, apoi încă unul, iar când m-am întors să mai privesc o dată clădirea, am observat că nu mai era dispeceratul pe care îl știam, ci un spațiu gol, ca și cum clădirea ar fi fost mereu doar o oprire temporară pentru ceva ce trebuia să continue mai departe.
Ușa s-a închis în spatele meu și motorul a pornit imediat, iar pe ecranul de bord nu mai apărea harta orașului, ci doar un drum drept, fără intersecții, fără nume, fără destinație clară, în colțul ecranului, pentru o fracțiune de secundă, am văzut un singur cuvânt: „transfer”.